Dacă ai ajuns – din click în click – până la pagina aceasta, îmi e clar că ai făcut deja un efort considerabil și că vrei să îți placă cei vei găsi aici.
Cauți ceva, nu știi ce, iar chestia asta te destabilizează, uneori. Mai ales pentru că te consideri o persoană complexă, care se întreabă serios de ce se simte atrasă de clipurile dubioase de pe Facebook, TikTok, sau orice altă platformă de social media, care ține loc de discuțiile pe care le aveai odinioară cu colegii de liceu – sau de facultate, sau de serviciu. Așa – rămăsesem la ideea că te consideri o persoană complexă, care poate jongla cu paradoxurile lumii moderne, care a făcut până în prezent alegeri tot mai înțelepte, adecvate contextului de viață personal.
Speram că deja ai uitat că îmi puseseși o întrebare – de ce aș citi, madame, blogul ăsta? Dar nu, tu te uiți la mine și în ochii tăi citesc neîncredere, ai ridicat și o sprânceană, deja bâțâi din picior a plictiseală, iar eu dau din colț în colț – pentru că nu îți pot recita promisiunea de valoare, nu îți pot detalia beneficiile produsului, nu îți pot promite un ten radios, rețete delicioase cu doar trei ingrediente dintre care unul este apa, o viață mai lungă, iluminare spirituală, dispariția negilor și verucilor într-un timp record, avantaje competitive în găsirea unui job sau a unui partener de viață perfect, care te acceptă cu toate paradoxurile tale, cu sprâncenele ridicate și cu tot cu negii și verucile tale – de care blogul acesta nu a reușit să te vindece.
Uite ce pot să promit, în schimb. Că o să scriu cu plăcere, pentru simplul scop de a scrie, de a scoate din minte idei cu care nu știu ce altceva să fac. Dacă te bucură, enervează, agită, liniștesc și pe tine, cu atât mai bine.
Da, știu, bloggingul nu mai e la modă. Nimeni nu mai are interes sau răbdare, totul se mișcă repede, avem un buget limitat de timp și o cantitate nelimitată de informație, care ne aleargă pe stradă, în metrou – când bărbatul acela un pic rugos ascultă pe repeat un clip cu o tipă care îi spune că gospodine frumoase de la țară caută un soț exact ca el, acasă când suntem singuri și auzim, fără să vrem televizorul vecinului. Ego-ul s-a transformat într-un șoricel roz care vrea să roadă tot, sau măcar puțin din tot – un colț de știre despre războaie, catastrofe, morți suspecte, o frimitură de conspirație locală sau mondială, o fâșie de sfaturi pentru relații fericite, un grăunte de emisiune cu femei și bărbați care arată la fel și vorbesc despre ce au spus alte femei și alți bărbați care arată la fel. Poate, din când în când, va fi loc în mintea ta și pentru cuvintele care vor răsări, în timp, pe acest site.
Bloggingul nu mai e la modă și asta, cumva, mă face să mă simt mai bine.
andradaclontea.com 